Sau saga unei noi generații de fregate pentru Marina SUA tinde către scenariul unei piese de Eugen Ionescu…

Marina SUA are nevoie de fregate. Aparent, industria americană nu prea mai știe să proiecteze așa ceva și nici nu prea mai are suficiente șantiere navale pe unde să le construiască. Prin urmare, a fost aleasă o abordare care ar fi trebuit să producă fregate într-un ritm accelerat: achiziția unui proiect produs de una din marinele aliate care să fie populat cu senzori și armament american și lansat cât mai rapid la apă.

O idee minunată dar care implică un principiu de bază, principiu de la care n-ar fi tocmai indicat să te abați. Ideal ar fi să încerci să alegi un proiect cât mai apropiat de cerințele tale tehnico-tactice astfel încât să nu fii nevoit să recurgi la ample modificări. Practic, dacă tot ai cumpărat o navă aflată deja în producție, ar trebui să te abții de la a încerca să o transformi într-o altă navă.

Din păcate, aceasta pare să fie exact lecția pe care conducerea Marinei SUA refuză să o învețe. S-ar părea că instelații lor au puterea magică de a transforma un program simplu într-un exercițiu birocratic de autoflagelare. Evident, pe banii contribuabilului american.

După ce proiectul Constellation a fost anulat s-au hotărât să mai bage o fisă. Potrivit informațiilor apărute recent prin presa de profil, americanii analizează fregata japoneză Mogami, fregata sud-coreeană Chungnam și fregata turcească Istanbul (ceee?!?!?) ca posibile soluții pentru un nou program de înzestrare cu fregate. La prima vedere pare o idee excelentă (nooot!). Toate trei sunt nave moderne, în producție, construite de industrii navale care, spre deosebire de șantierele americane, reușesc adeseori să livreze nave înainte ca universul să intre în colaps.

Sindromul Constellation

Fregata de clasă Constellation trebuia să fie exemplul perfect al bunului-simț anglo-saxon. A fost aleasă FREMM, un model reușit aflat deja în serviciul marinei franceze și al marinei italiene plus alții. Ideea era simplă: se ia un produs existent pe care mai apoi pui senzori și armament autohton. Plus cerințele de supraviețuire specifice Marinei SUA.

asemănări și deosebiri. în final, mai mult deosebiri

Câțiva ani mai târziu, produsul final mai avea aproximativ 15% în comun cu FREMM-ul original. Probabil și pentru că prea mulți amirali, comitete și subcomitete au adăugat la proiectul inițial „încă o mică cerință”. Rezultatul a fost previzibil cumva: costurile au crescut, toate termenele posibile și imposibile au fost depășite, deplasamentul a crescut, viteza a scăzut, iar programul a sfârșit prin a fi anulat. Ceea ce în final n-a fost o decizie chiar proastă pentru că lucrurile o luaseră razna de tot.

Desigur, nimeni nu spune că liderii Marinei Statelor Uimite ale Americii sunt incompetenți. Ar fi nedrept. Însă se poate observa că, de multe ori, aceștia manifestă o creativitate instituțională excepțională atunci când vine vorba de complicarea unor soluții simple. Pur și simplu pare că nu și-au dorit acest proiect. Prin urmare, l-au „reparat” până s-a „stricat”…. De tot.

Partea simpatică este că sunt pe cale să repete greșeala.

Marea absurditate: transformarea unui cutter al gărzii de coastă într-o fregată

Și ajungem la noul program FF(X), bazat pe cutterul de clasă Legend al US Coast Guard. De menționat că la acest moment nu mai vorbește nimeni de Littoral Combat Ship aici, deși rezultatul FF(X) nu este prea mult diferit de LCS în termeni de capacități tehnico-tactice.

Practic, după ce au abandonat Constellation deoarece devenise prea complexă și prea scumpă, factorii de decizie au venit cu o soluție aparent „revoluționară”: să transforme un cutter al pazei de coastă într-o fregată. Problema este că un cutter pentru paza de coastă și o fregată sunt construite pentru misiuni diferite, inclusiv la nivel instituțional – unul aparține de departamentul afacerilor interne, cealaltă este la departamentul de apărare / război cum i se spune mai nou.

Legend este o navă excelentă pentru patrulare oceanică, interdicție maritimă, combaterea traficului de droguri și misiuni de suveranitate maritimă. Nimeni nu contestă acest lucru. Însă o fregată destinată unei confruntări cu marina chineză este altceva. Sau ar trebui să fie, în fine, zic și eu…

USCGC Hamilton (WMSL 753) și TCG Turgutries (F-241) în Marea Neagră în data de 30 aprilie 2021

Versiunea inițială FF(X) rezultată din clasa Legend a fost criticată tocmai pentru lipsa unui sistem de lansare verticală (VLS), una dintre caracteristicile considerate esențiale pentru un combatant modern de primă linie. Asta în condițiile în care proiectul Constellation era criticat pentru numărul redus de celule verticale, mai exact 32. Mă rezum să observ că 32 > 0. Este dificil de înțeles logica unei marine care susține că se pregătește pentru un conflict de mare intensitate în Pacific și care, simultan, promovează o navă fără VLS drept viitoarea sa fregată principală.

Mogami: impresionantă, dar nu pentru americani

Mogami

Fregata japoneză Mogami este probabil cea mai elegantă dintre candidate. Are un design futurist, un grad ridicat de automatizare și tehnologii avansate care au impresionat inclusiv Australia care a ales una din versiunile sale.

Însă Mogami este o navă japoneză în cel mai profund sens al cuvântului. Proiectată și construită pentru doctrina japoneză, pentru industria japoneză și pentru cerințele japoneze.

Dacă Marina SUA va pune mâna pe ea, primul lucru pe care îl va face va fi să înlocuiască jumătate din sisteme. Apoi va schimba senzorii. După aceea va modifica software-ul. Va cere mai multe arme. Va cere sisteme de comunicații diferite. Va cere integrare suplimentară.

La final, după ce vor termina toate modificările, americanii se vor uita la rezultat și vor descoperi că tocmai au creat Constellation 2.0.

Sindromul Constellation

Marea absurditate: transformarea unui cutter al gărzii de coastă într-o fregată

Mogami: impresionantă, dar nu pentru americani

Chungnam: victima propriilor dimensiuni

Romania Military

Message History

Delivery option(s)